ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. (Sursa: DEX '98 )
ANTICIPATÍV, -Ă adj. Cu caracter de anticipație. [< fr. anticipatif]. (Sursa: DN )
ANTICIPATÍV, -Ă adj. cu caracter de anticipație. (< fr. anticipatif) (Sursa: MDN )
anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. sg. anticipatívă, pl. anticipatíve (Sursa: Ortografic )
| anticipativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | anticipativ | anticipativul | anticipativă | anticipativa |
| plural | anticipativi | anticipativii | anticipative | anticipativele |
| genitiv-dativ | singular | anticipativ | anticipativului | anticipative | anticipativei |
| plural | anticipativi | anticipativilor | anticipative | anticipativelor |
| vocativ | singular | anticipativule | anticipativo |
| plural | anticipativilor | anticipativelor |
