Dex.Ro Mobile
ANTICÁR1 adj. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar). (Sursa: DEX '98 )

ANTICÁR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius. (Sursa: DEX '98 )

ANTICÁR adj. invar. Antitanc. [După fr. antichar]. (Sursa: DN )

ANTICÁR s.m. Cel care se ocupă cu vânzarea și cumpărarea cărților vechi. ♦ amator, colecționar de lucruri vechi de artă, de antichități. [Var. anticvar s.m. / < germ. Antiquar, fr. antiquaire]. (Sursa: DN )

ANTICÁR2 s. m. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar) (Sursa: MDN )

ANTICÁR1 adj. inv. antitanc. (după fr. antichar) (Sursa: MDN )

ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Din anti- + car [de luptă] (după fr. antichar). (Sursa: DLRM )

ANTICÁR2, anticari, s. m. Negustor de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius). (Sursa: DLRM )

ANTICÁR adj. v. antitanc. (Sursa: Sinonime )

ANTICÁR s. (franțuzism) buchinist. (Sursa: Sinonime )

ANTICÁR s. v. arheolog. (Sursa: Sinonime )

anticár (antitanc) adj. invar. (Sursa: Ortografic )

anticár (persoană) s. m., pl. anticári (Sursa: Ortografic )

anticár m. (lat. antiquarius, fr. -quaire, germ. -quar). Rar Cel care se ocupă de obĭecte antice (monumente, medaliĭ ș. a.), sin. cu arheolog. Ob. Negustor de vechiturĭ, maĭ ales de cărțĭ vechĭ. – Fals -cvar. (Sursa: Scriban )

ANTICÁR1 ~i m. 1) Negustor de cărți vechi; buchinist. 2) Persoană care colecționează antichități. /<lat. antiquarius, fr. antiquare (Sursa: NODEX )

ANTICÁR2 adj. invar. Care este folosit împotriva tancurilor; antitanc. Tun ~. /anti- + car (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
anticar   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticar anticarul
plural anticari anticarii
genitiv-dativ singular anticar anticarului
plural anticari anticarilor
vocativ singular
plural