Dex.Ro Mobile
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul; înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. (Sursa: DEX '98 )

ANTEPENÚLTIM, -Ă adj. Care este pe locul al treilea de la sfârșit; înainte de penultimul. [< lat. antepaenultimus]. (Sursa: DN )

ANTEPENÚLTIM, -Ă adj. pe locul al treilea de la sfârșit, înainte de penultimul. (< lat. antepaenultimus) (Sursa: MDN )

ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul. – Fr. antépénultième (lat. lit. antepaenultimus). (Sursa: DLRM )

antepenúltim adj. → ultim (Sursa: Ortografic )

antepenúltim, -ă adj. (lat. antepaenultimus). Al treilea din urmă: prin e antepenultima silabă a cuvîntuluĭ a-prin-de-re. S. f., pl. e. Silaba a treĭa din urmă. (Sursa: Scriban )

ANTEPENÚLTIM ~ă (~i, ~e) Care este al treilea de la sfârșit. Silaba ~ă. /<fr. antépénultieme, lat. antepaenultimus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
antepenultim   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antepenultim antepenultimul antepenultimă antepenultima
plural antepenultimi antepenultimii antepenultime antepenultimele
genitiv-dativ singular antepenultim antepenultimului antepenultime antepenultimei
plural antepenultimi antepenultimilor antepenultime antepenultimelor
vocativ singular antepenultimule antepenultimo
plural antepenultimilor antepenultimelor