ANTEPENÚLTIM, -Ă,antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul; înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. (Sursa: DEX '98 )
ANTEPENÚLTIM, -Ăadj. Care este pe locul al treilea de la sfârșit; înainte de penultimul. [< lat. antepaenultimus]. (Sursa: DN )
ANTEPENÚLTIM, -Ăadj. pe locul al treilea de la sfârșit, înainte de penultimul. (< lat. antepaenultimus) (Sursa: MDN )
ANTEPENÚLTIM, -Ă,antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul. – Fr. antépénultième (lat. lit. antepaenultimus). (Sursa: DLRM )
antepenúltim adj. → ultim (Sursa: Ortografic )
antepenúltim, -ă adj. (lat. antepaenultimus). Al treilea din urmă: prine antepenultima silabă a cuvîntuluĭ a-prin-de-re. S. f., pl. e. Silaba a treĭa din urmă. (Sursa: Scriban )
ANTEPENÚLTIM ~ă (~i, ~e) Care este al treilea de la sfârșit. Silaba ~ă. /<fr. antépénultieme, lat. antepaenultimus (Sursa: NODEX )