ANTAGONIZÁ vb. tr., refl. a da un caracter antagonic, a deveni antagonic. (< engl. antagonize) (Sursa: MDN )
antagonizá vb., ind. prez. 1 sg. antagonizéz, 3 sg. și pl. antagonizeáză (Sursa: Ortografic )
| antagoniza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) antagoniza | antagonizare | antagonizat | antagonizând | singular | plural |
| antagonizează | antagonizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | antagonizez | (să) antagonizez | antagonizam | antagonizai | antagonizasem |
| a II-a (tu) | antagonizezi | (să) antagonizezi | antagonizai | antagonizași | antagonizaseși |
| a III-a (el, ea) | antagonizează | (să) antagonizeze | antagoniza | antagoniză | antagonizase |
| plural | I (noi) | antagonizăm | (să) antagonizăm | antagonizam | antagonizarăm | antagonizaserăm, antagonizasem* |
| a II-a (voi) | antagonizați | (să) antagonizați | antagonizați | antagonizarăți | antagonizaserăți, antagonizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | antagonizează | (să) antagonizeze | antagonizau | antagonizară | antagonizaseră |
* Formă nerecomandată
