Dex.Ro Mobile
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An2 + timp (după germ. Jahreszeit). (Sursa: DEX '98 )

ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – Din an + timp (după germ. Jahreszeit). (Sursa: DLRM )

ANOTÍMP s. sezon, (înv. și reg.) timp, (înv.) stagiune. (Cele patru anotimpuri ale anului.) (Sursa: Sinonime )

anotímp s. n., pl. anotímpuri (Sursa: Ortografic )

anotímp n., pl. urĭ (din an și timp, după germ. jahres-zeit). Timp al anuluĭ, sezon adică primăvara, vara, toamna saŭ ĭarna. (Sursa: Scriban )

ANOTÍMP ~uri n. Fiecare dintre cele patru diviziuni în care se împarte anul (primăvara, vara, toamna și iarna). /an + timp (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
anotimp   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anotimp anotimpul
plural anotimpuri anotimpurile
genitiv-dativ singular anotimp anotimpului
plural anotimpuri anotimpurilor
vocativ singular
plural