ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; situație anormală. – Anormal + suf. -itate. (Sursa: DEX '98 )
ANORMALITÁTE s.f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate; anomalie. [< anormal + -itate]. (Sursa: DN )
ANORMALITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi anormal; anomalie. (< anormal + – itate) (Sursa: MDN )
ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate. – Din anormal. (Sursa: DLRM )
ANORMALITÁTE s. v. infirmitate, invaliditate. (Sursa: Sinonime )
Anormalitate ≠ normalitate (Sursa: Antonime )
anormalitáte s. f., g.-d. art. anormalității (Sursa: Ortografic )
| anormalitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | anormalitate | anormalitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | anormalități | anormalității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | anormalitate, anormalitateo |
| plural | — |
