ANOMÍE s. f. (Rar) Dezordine, dezorganizare (într-o societate dată); p. ext. haos. – Din fr. anomie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ANOMÍE f. Stare a societății caracterizată prin lipsă de legi sau prin existența unor norme contradictorii care fac dificilă orientarea individului în colectivitate. /<fr. anomie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ANOMÍE1 s.f. Lipsă a autorității sau a normelor referitoare la valorile morale; dezorganizare, lipsă de legi. [< fr. anomie, cf. gr. a – fără, nomos – lege]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ANOMÍE2 s.f. Neputința de a evoca nume de persoane, de localități etc. [< fr. anomie, cf. gr. an – fără, onoma – nume]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ANOMÍE2 s. f. neputința de a evoca nume de persoane, localități etc. (< fr. anomie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ANOMÍE1 s. f. stare de dezorganizare a societății, caracterizată prin lipsa de legi, de norme. (< fr. anomie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

anomíe s. f., art. anomía, g.-d. art. anomíei; pl. anomíi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard