ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. – Din fr. anisotropie. (Sursa: DEX '98 )
ANIZOTROPÍE s.f. (Fiz.) Proprietate a unei substanțe de a prezenta caracteristici fizice variate în funcție de direcția de măsurare și de observare. [Gen. -iei. / < fr. anisotropie, cf. gr. anisos – inegal, tropein – a întoarce]. (Sursa: DN )
ANIZOTROPÍEs. f. 1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie. 2. (biol.) însușire a unui organ de a reacționa diferit la e*******i externe. (< fr. anisotropie) (Sursa: MDN )
ANIZOTROPÍE s. (FIZ.) eolotropie. (~ unui corp.) (Sursa: Sinonime )
anizotropíe s. f. (sil. mf. an-) → izotropie (Sursa: Ortografic )