Dex.Ro Mobile
ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare. (Sursa: DEX '98 )

ANIVERSÁRĂ s.f. v. aniversare. (Sursa: DN )

ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare. (Sursa: DLRM )

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. (Sursa: DEX '98 )

A ANIVERSÁ ~éz tranz. (evenimente importante) A sărbători cu ocazia împlinirii unui număr de ani. /Din aniversar (Sursa: NODEX )

ANIVERSAR ~ă (~i, ~e) Care ține de aniversare; propriu aniversării. /<fr. anniversaire, lat. anniversarius (Sursa: NODEX )

ANIVERSÁ vb. I. tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment, un fapt etc. [< aniversare]. (Sursa: DN )

ANIVERSÁR, -Ă adj. Care amintește de un eveniment petrecut în trecut la aceeași dată. V. comemorativ. [< fr. anniversaire, lat. anniversarius < annus – an, vertere – a întoarce]. (Sursa: DN )

ANIVERSÁ vb. tr. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment. (< aniversar) (Sursa: MDN )

ANIVERSÁR, -Ă adj. care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată; care revine în fiecare an. (< fr. anniversaire) (Sursa: MDN )

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar. (Sursa: DLRM )

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată, cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Fr. anniversaire (lat. lit. anniversarius). (Sursa: DLRM )

ANIVERSÁ vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.) (Sursa: Sinonime )

aniversá vb., ind. prez. 1 sg. aniverséz, 3 sg. și pl. aniverseáză (Sursa: Ortografic )

aniversár adj. m., pl. aniversári; f. sg. aniversáră, pl. aniversáre (Sursa: Ortografic )

aniversár, -ă adj. (lat. anniversarius, d. annus, an, și vértere, a întoarce). Care aduce aminte un eveniment care a fost în aceĭașĭ zi, dar cu un an saŭ maĭ mulțĭ în ainte [!]. S. f., pl. e. Ceremonie comemorativă: a sărba [!] aniversara [!] (adică ziŭa aniversară) a uneĭ nașterĭ, a uneĭ victoriĭ. – Fals aniversare, pl. ărĭ, ca cum ar fi un infinitiv. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
aniversa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aniversa aniversare aniversat aniversând singular plural
aniversea aniversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aniversez (să) aniversez aniversam aniversai aniversasem
a II-a (tu) aniversezi (să) aniversezi aniversai aniversași aniversaseși
a III-a (el, ea) aniversea (să) aniverseze aniversa aniversă aniversase
plural I (noi) aniversăm (să) aniversăm aniversam aniversarăm aniversaserăm, aniversasem*
a II-a (voi) aniversați (să) aniversați aniversați aniversarăți aniversaserăți, aniversaseți*
a III-a (ei, ele) aniversea (să) aniverseze aniversau aniversa aniversaseră
* Formă nerecomandată

aniversar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aniversar aniversarul aniversa aniversara
plural aniversari aniversarii aniversare aniversarele
genitiv-dativ singular aniversar aniversarului aniversare aniversarei
plural aniversari aniversarilor aniversare aniversarelor
vocativ singular aniversarule aniversaro
plural aniversarilor aniversarelor

aniversară   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aniversa aniversara
plural aniversări aniversările
genitiv-dativ singular aniversări aniversării
plural aniversări aniversărilor
vocativ singular aniversară, aniversaro
plural aniversărilor