Dex.Ro Mobile
ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila. – V. anihila. (Sursa: DEX '98 )

ANIHILÁRE s.f. Acțiunea de a anihila; nimicire. ♦ (Fiz.) Proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. [< anihila]. (Sursa: DN )

ANIHILÁRE s. f. acțiunea de a anihila. ◊ (fiz.) proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. (< anihila) (Sursa: MDN )

ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila; nimicire. (Sursa: DLRM )

ANIHILÁRE s. anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...) (Sursa: Sinonime )

anihiláre s. f., g.-d. art. anihilării; pl. anihilări (Sursa: Ortografic )

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. (Sursa: DEX '98 )

A ANIHILÁ ~éz tranz. (activități, acțiuni, efecte etc.) A reduce la nimic. /<fr. annihiler, lat. annihilare (Sursa: NODEX )

ANIHILÁ vb. I. tr. A nimici, a anula. [< fr. annihiler, cf. lat. nihil – nimic]. (Sursa: DN )

ANIHILÁ vb. tr. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza. (< fr. annihiler, lat. annihilare) (Sursa: MDN )

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic; a nimici. – Fr. annihiler (lat. lit. annihilare). (Sursa: DLRM )

ANIHILÁ vb. 1. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...) 2. a anula, a neutraliza, a paraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.) (Sursa: Sinonime )

anihilá vb., ind. prez. 1 sg. anihiléz, 3 sg. și pl. anihileáză (Sursa: Ortografic )

anihilațiúne f. (mlat. annihilátio, -ónis). Nimicire. – Și -áție, dar ob. -áre. (Sursa: Scriban )

anihiléz v. tr. (mlat. annihilo, -áre, d. nihil, nimic). Nimicesc. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
anihila   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anihila anihilare anihilat anihilând singular plural
anihilea anihilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anihilez (să) anihilez anihilam anihilai anihilasem
a II-a (tu) anihilezi (să) anihilezi anihilai anihilași anihilaseși
a III-a (el, ea) anihilea (să) anihileze anihila anihilă anihilase
plural I (noi) anihilăm (să) anihilăm anihilam anihilarăm anihilaserăm, anihilasem*
a II-a (voi) anihilați (să) anihilați anihilați anihilarăți anihilaserăți, anihilaseți*
a III-a (ei, ele) anihilea (să) anihileze anihilau anihila anihilaseră
* Formă nerecomandată

anihilare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anihilare anihilarea
plural anihilări anihilările
genitiv-dativ singular anihilări anihilării
plural anihilări anihilărilor
vocativ singular anihilare, anihilareo
plural anihilărilor