ANGOASÁT, -Ă, angoasați, -te, adj. (Livr.) Care este (profund) neliniștit. – V. angoasa. (Sursa: DEX '98 )
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. (Livr.) A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. (Sursa: DEX '98 )
ANGOASÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A da o stare de neliniște; a neliniști. [< fr. angoisser]. (Sursa: DN )
ANGOASÁ vb. tr. a da o stare de neliniște; a neliniști (profund). (< fr. angoisser) (Sursa: MDN )
ANGOASÁ vb. v. neliniști. (Sursa: Sinonime )
angoasá vb.(sil. -go-a-) , ind. prez. 3 sg. angoaseáză (Sursa: Ortografic )
| angoasa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) angoasa | angoasare | angoasat | angoasând | singular | plural |
| angoasează | angoasați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | angoasez | (să) angoasez | angoasam | angoasai | angoasasem |
| a II-a (tu) | angoasezi | (să) angoasezi | angoasai | angoasași | angoasaseși |
| a III-a (el, ea) | angoasează | (să) angoaseze | angoasa | angoasă | angoasase |
| plural | I (noi) | angoasăm | (să) angoasăm | angoasam | angoasarăm | angoasaserăm, angoasasem* |
| a II-a (voi) | angoasați | (să) angoasați | angoasați | angoasarăți | angoasaserăți, angoasaseți* |
| a III-a (ei, ele) | angoasează | (să) angoaseze | angoasau | angoasară | angoasaseră |
* Formă nerecomandată
| angoasat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | angoasat | angoasatul | angoasată | angoasata |
| plural | angoasați | angoasații | angoasate | angoasatele |
| genitiv-dativ | singular | angoasat | angoasatului | angoasate | angoasatei |
| plural | angoasați | angoasaților | angoasate | angoasatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
