ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Livr.) (Profund) neliniștitor. – Din fr. angoissant. (Sursa: DEX '98 )
ANGOASÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce angoasă; neliniștitor. [< fr. angoissant]. (Sursa: DN )
ANGOASÁNT, -Ă adj. care produce angoasă. (< fr. angoissant) (Sursa: MDN )
angoasánt adj. m. (sil. -go-a-), pl. angoasánți; f. sg. angoasántă, pl. angoasánte (Sursa: Ortografic )
| angoasant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | angoasant | angoasantul | angoasantă | angoasanta |
| plural | angoasanți | angoasanții | angoasante | angoasantele |
| genitiv-dativ | singular | angoasant | angoasantului | angoasante | angoasantei |
| plural | angoasanți | angoasanților | angoasante | angoasantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
