ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. (Sursa: DEX '98 )
ANÉX, -Ă adj. Alăturat unui lucru (principal). [Pl. -ecși, -exe. / < fr. annexe, cf. lat. annexus – atașat]. (Sursa: DN )
ANÉX, -Ă adj. alăturat unui lucru (principal); alăturat. (< fr. annexe, lat. annexus) (Sursa: MDN )
ANÉX adj. 1. v. auxiliar. 2. v. anexat. (Sursa: Sinonime )
anéx adj. m., pl. anécși; f. sg. anéxă, pl. anéxe (Sursa: Ortografic )
ANÉX ~xă (~cși, ~xe) Care ține de anexă; propriu anexei. /<fr. annexe (Sursa: NODEX )
| anex adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | anex | anexul | anexă | anexa |
| plural | anecși | anecșii | anexe | anexele |
| genitiv-dativ | singular | anex | anexului | anexe | anexei |
| plural | anecși | anecșilor | anexe | anexelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
