Dex.Ro Mobile
ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. 1. Istorioară cu poantă hazlie. 2. Întâmplările descrise într-o operă literară; intrigă, scenariu, acțiune epică. – Din fr. anecdote. (Sursa: DEX '98 )

ANECDÓTĂ s.f. 1. Fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități. 2. Scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat. ♦ (Rar) Povestire, poveste. [< fr. anecdote, cf. gr. anekdotos – inedit]. (Sursa: DN )

ANECDÓTĂ s. f. 1. fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități. 2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat. (< fr. anecdote, gr. anekdota) (Sursa: MDN )

ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. Istorioară hazlie cu un final neașteptat (care se transmite mai ales pe cale orală). – Fr. anecdote (< gr.). (Sursa: DLRM )

ANECDÓTĂ s. glumă, spirit, (reg.) polojenie, (fam.) banc. (A spus o ~ reușită.) (Sursa: Sinonime )

anecdótă s. f., pl. anecdóte (Sursa: Ortografic )

anecdótă f., pl. e (vgr. anékdotos, inedit, nescos). Mic fapt istoric puțin știut. Povestire scurtă și spirituală. V. znoavă. (Sursa: Scriban )

ANECDÓTĂ ~e f. Scurtă povestioară cu poantă hazlie și cu un final neașteptat. /<fr. anecdote (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
anecdotă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anecdo anecdota
plural anecdote anecdotele
genitiv-dativ singular anecdote anecdotei
plural anecdote anecdotelor
vocativ singular anecdotă, anecdoto
plural anecdotelor