ANATEMIZÁRE,anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza. (Sursa: DEX '98 )
ANATEMIZÁREs.f. (Liv.) Acțiunea de a anatemiza. [< anatemiza]. (Sursa: DN )
ANATEMIZÁRE,anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. (Sursa: DLRM )
anatemizáre s. f., g.-d. art. anatemizării; pl. anatemizări (Sursa: Ortografic )
ANATEMIZÁ,anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. (Sursa: DEX '98 )
A ANATEMIZÁ ~éztranz. rel. (persoane) A supune unei anateme; a excomunica; a afurisi; a blestema. /anatemă + suf. ~iza (Sursa: NODEX )
ANATEMIZÁvb. I. tr. (Liv.) A pronunța anatema asupra cuiva; a excomunica, a afurisi. [P.i. -zez. / cf. fr. anathématiser, it. anatematizzare]. (Sursa: DN )
ANATEMIZÁvb. tr. a pronunța anatema. (după fr. anathématiser, lat. anathemisare) (Sursa: MDN )
ANATEMIZÁ,anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. – Din anatemă. (Sursa: DLRM )
anatematizéz, v. tr. (ngr. și vgr. anathematizo; fr. anathématiser. Cp. cu sistematizez). Afurisesc, blestem. – Și anatemizez.Vechĭanatimisez, anatimisesc, anatematizesc și anatematisesc. (Sursa: Scriban )