ANÁRȚI s. m. pl. Populație de origine celtică din antichitate, care a trăit pe teritoriul Daciei. – Din lat. Anarti. (Sursa: DEX '98 )
anárți s. m. pl. (Sursa: Ortografic )
ANARȚI (‹ lat. Anarti) s. m. pl. Populație celtică; a trăit în sec. 3-1 î. Hr. în NV Daciei; a. au fost înfrînți de daci în sec. 1 î. Hr. (Sursa: DE )
| anarți substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural | anarți | anarții |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | anarți | anarților |
| vocativ | singular | — |
| plural | anarților |
