ANALFABÉT, -Ă,analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. (Sursa: DEX '98 )
ANALFABÉT, -Ăadj., s.m. și f. Neștiutor de carte. [Cf. germ. Analphabet, fr. analphabète, gr. analphabetos]. (Sursa: DN )
ANALFABÉT, -Ăadj., s. m. f. 1. neștiutor de carte. 2. (fig.) ignorant, incult; incompetent. (< fr. analphabète) (Sursa: MDN )
ANALFABÉT, -Ă,analfabeți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care nu știe să scrie și să citească. – Fr. analphabète (lat. lit. analphabetus). (Sursa: DLRM )
analfabét(a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte (Sursa: DOOM 2 )
ANALFABÉT s. neștiutor de carte. (Sursa: Sinonime )
analfabét s. m., adj. m. (sil. mf. an-), pl. analfabéți; f. sg. analfabétă, pl. analfabéte (Sursa: Ortografic )
analfabét, -ă adj. (lat. analphabétus, d. vgr. analphábetos). Care nu știe alfabetu (nu știe carte, nu știe să citească). Fig. Ignorant (chear [!] dacă știe carte). (Sursa: Scriban )
ANALFABÉT ~tă (~ți, ~te)și substantival Care nu știe a scrie și a citi; neștiutor de carte. /<fr. analphabete, lat. analphabetus (Sursa: NODEX )
