ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. (Sursa: DEX '98 )
ANAGRAMÁTIC, -Ă adj. De anagramă. [< fr. anagrammatique]. (Sursa: DN )
ANAGRAMÁTIC, -Ă adj. de anagramă. (< fr. anagrammatique) (Sursa: MDN )
anagramátic adj. m. (sil. -gra-), pl. anagramátici; f. sg. anagramátică, pl. anagramátice (Sursa: Ortografic )
| anagramatic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | anagramatic | anagramaticul | anagramatică | anagramatica |
| plural | anagramatici | anagramaticii | anagramatice | anagramaticele |
| genitiv-dativ | singular | anagramatic | anagramaticului | anagramatice | anagramaticei |
| plural | anagramatici | anagramaticilor | anagramatice | anagramaticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
