Dex.Ro Mobile
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. [Pr.: -na-e-] – După fr. anaérobie. (Sursa: DEX '98 )

ANAERÓB, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care trăiește lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce într-un mediu fără aer. [< fr. anaérobe, cf. gr. a – fără, aer – aer, bios – viață]. (Sursa: DN )

ANAERÓB, -Ă adj. (despre organisme) capabil să trăiască în absența oxigenului; anaerobiotic. (< fr. anaérobie) (Sursa: MDN )

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer; (despre procese biochimice) care se produce într-un mediu lipsit de aer. – După fr. anaérobie. (Sursa: DLRM )

anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe (Sursa: DOOM 2 )

ANAERÓB adj. (BIOL.) anaerobiotic. (Microorganisme ~.) (Sursa: Sinonime )

Anaerob ≠ aerob (Sursa: Antonime )

anaerób adj. (sil. -a-e-; mf. an-) → aerob (Sursa: Ortografic )

ANAERÓB ~ă (~i, ~e) 1) (despre microorganisme) Care poate trăi fără aer. Bacterii ~e. 2) (despre procese biochimice) Care au loc într-un mediu fără aer. [Sil. an-a-e-] /<fr. anaérobe (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
anaerob   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anaerob anaerobul anaero anaeroba
plural anaerobi anaerobii anaerobe anaerobele
genitiv-dativ singular anaerob anaerobului anaerobe anaerobei
plural anaerobi anaerobilor anaerobe anaerobelor
vocativ singular anaerobule anaerobo
plural anaerobilor anaerobelor