Dex.Ro Mobile
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. (Sursa: DEX '98 )

ANACRÓNIC, -Ă adj. Nepotrivit în raport cu o anumită perioadă de timp, cu ideile, cu obiceiurile actuale; care conține un anacronism. [< fr. anachronique]. (Sursa: DN )

ANACRONIC, -Ă adj. care conține un anacronism. (< fr. anachronique) (Sursa: MDN )

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care conține un anacronism. – Fr. anachronique (< gr.). (Sursa: DLRM )

ANACRÓNIC adj. (rar) anacronistic. (O situație ~.) (Sursa: Sinonime )

anacrónic adj. (sil. -cro-) → cronic (Sursa: Ortografic )

anacrónic, -ă adj. (d. anacronizm. V. sin-cronic). Contrar cronologiiĭ, fals în privința timpuluĭ. Contrar uzurilor și ideilor actuale: ideĭ anacronice. Adv. A vorbi anacronic. – Fals anacronistic. (Sursa: Scriban )

ANACRÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care conține un anacronism; propriu anacronismului. /<fr. anachronique (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
anacronic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anacronic anacronicul anacronică anacronica
plural anacronici anacronicii anacronice anacronicele
genitiv-dativ singular anacronic anacronicului anacronice anacronicei
plural anacronici anacronicilor anacronice anacronicelor
vocativ singular
plural