AMĂRĂCIÚNE, amărăciuni, s. f. 1. Mâhnire, tristețe; amărâre. 2. (Rar) Amăreală (1). – Amar + suf. -ăciune. (Sursa: DEX '98 )
AMĂRĂCIÚNE, amărăciuni, s. f. 1. Durere, tristețe. ♦ Împrejurare, întâmplare dureroasă. 2. Gust amar; amăreală (1). – Din amar + suf. -(ă)ciune. (Sursa: DLRM )
AMĂRĂCIÚNE s. 1. amăreală. (~ pelinului.) 2. v. mâhnire. (Sursa: Sinonime )
amărăciúne s. f., g.-d. art. amărăciúnii; pl. amărăciúni (Sursa: Ortografic )
amărăcĭúne f. (d. a amărî). Gust amar: amărăciunea pelinuluĭ. Fig. Durere, întristare: a vorbi cu amărăciune, amărăciunile viețiĭ. (Sursa: Scriban )
AMĂRĂCIÚNE ~i f. 1) Stare sufletească apăsătoare. ~ea despărțirii. 2) Gust amar; amăreală. [G.-D. amărăciunii] /amar + suf. ~ăciune (Sursa: NODEX )
| amărăciune substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | amărăciune | amărăciunea |
| plural | amărăciuni | amărăciunile |
| genitiv-dativ | singular | amărăciuni | amărăciunii |
| plural | amărăciuni | amărăciunilor |
| vocativ | singular | amărăciune, amărăciuneo |
| plural | amărăciunilor |
