AMĂNUNȚÍT1 s. n. Faptul de a amănunți. – V. amănunți. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
AMĂNUNȚÍT1 s. n. Faptul de a amănunți (1). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard
AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard
AMĂNUNȚÍT adj., adv. 1. adj. amplu, detaliat, dezvoltat, (înv.) amănunt. (O relatare ~; un plan ~.) 2. adj. atent, meticulos, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. adv. atent, îndeaproape. (Cercetează ~ lucrurile.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Amănunțit ≠ concis, laconic, lapidar, succint, sumar (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
amănunțít s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
amănunțit, -ă adj. Cu amănunte, în amănunte, detaliat: povestire amănunțită. Adv. Cu de-a mănuntu: a descrie amănunțit. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard
AMĂNUNȚÍ, amănunțésc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
A AMĂNUNȚÍ ~ésc tranz. rar 1) A preface în bucăți mărunte; a mărunți. 2) A expune cu lux de amănunte; a detalia. /Din amănunt (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
AMĂNUNȚÍT1 adv. Până la cele mai mici amănunte; cu de amănuntul; în amănunt. A povesti ~ . /v. a amănunți (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
AMĂNUNȚÍT2 ~tă (~ți, ~te) Care cuprinde amănunte; detaliat. Expunere ~tă. /v. a amănunți (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt1. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard
AMĂNUNȚÍ vb. v. fărâmița, mărunți, sfărâma. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
amănunțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțésc, imperf. 3 sg. amănunțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amănunțeáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
amănunțésc și amăr- v. tr. (d. amănunt ). Mărunțesc, sfărîm: a amănunți bulgăriĭ. Povestesc pînă în părțile cele mici, detaliez. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard
amănunți verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) amănunți amănunți re amănunți t amănunți nd singular plural amănunțe ște amănunți ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) amănunțe sc (să) amănunțe sc amănunțea m amănunți i amănunți sem a II-a (tu) amănunțe ști (să) amănunțe ști amănunțea i amănunți și amănunți seși a III-a (el, ea) amănunțe ște (să) amănunțea scă amănunțea amănunți amănunți se plural I (noi) amănunți m (să) amănunți m amănunțea m amănunți răm amănunți serăm, amănunți sem* a II-a (voi) amănunți ți (să) amănunți ți amănunțea ți amănunți răți amănunți serăți, amănunți seți* a III-a (ei, ele) amănunțe sc (să) amănunțea scă amănunțea u amănunți ră amănunți seră
* Formă nerecomandată
amănunțit adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular amănunți t amănunți tul amănunți tă amănunți ta plural amănunți ți amănunți ții amănunți te amănunți tele genitiv-dativ singular amănunți t amănunți tului amănunți te amănunți tei plural amănunți ți amănunți ților amănunți te amănunți telor vocativ singular — — plural — —