AMUZÁNT, -Ă, amuzanți, -te, adj. Distractiv, vesel, nostim. – Din fr. amusant. (Sursa: DEX '98 )
AMUZÁNT, -Ă adj. Distractiv, vesel, nostim. [Cf. fr. amusant]. (Sursa: DN )
AMUZÁNT, -Ă adj. care amuză; distractiv. (< fr. amusant) (Sursa: MDN )
AMUZÁNT, -Ă, amuzanți, -te, adj. Distractiv, hazliu, nostim. – Fr. amusant. (Sursa: DLRM )
AMUZÁNT adj. 1. v. agreabil. 2. comic, hazliu, nostim, vesel, (livr.) ilar, ilariant, (pop.) poznaș, (Transilv., Ban. și Olt.) șod. (O întâmplare ~.) 3. nostim, (fam.) haios. (Ce chestie ~!) (Sursa: Sinonime )
Amuzant ≠ anost, plicticos, plictisitor (Sursa: Antonime )
amuzánt adj. m., pl. amuzánți; f. sg. amuzántă, pl. amuzánte (Sursa: Ortografic )
amuzánt, -ă adj. (fr. amusant). Care amuzează: era un spectacol amuzant să vezĭ cum se jucaŭ copiiĭ în zăpadă. (Sursa: Scriban )
AMUZÁNT ~tă (~ți, ~te) Care amuză; plin de haz; hazliu; comic; nostim. Lectură ~tă. /<fr. amusant (Sursa: NODEX )
| amuzant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | amuzant | amuzantul | amuzantă | amuzanta |
| plural | amuzanți | amuzanții | amuzante | amuzantele |
| genitiv-dativ | singular | amuzant | amuzantului | amuzante | amuzantei |
| plural | amuzanți | amuzanților | amuzante | amuzantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
