Dex amprentare, amprentare, definiţie amprentare, dex.ro Mobile

AMPRENTÁ vb. I. tr. 1. a lua amprentele cuiva. 2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare. II. intr. a marca profund. (după fr. empreindre) (Sursa: MDN )

amprenta verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amprenta	amprentare	amprentat	amprentând	singular	plural
		(a) amprenta	amprentare	amprentat	amprentând	amprentează	amprentați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amprentez	(să) amprentez	amprentam	amprentai	amprentasem
	a II-a (tu)	amprentezi	(să) amprentezi	amprentai	amprentași	amprentaseși
	a III-a (el, ea)	amprentează	(să) amprenteze	amprenta	amprentă	amprentase
plural	I (noi)	amprentăm	(să) amprentăm	amprentam	amprentarăm	amprentaserăm, amprentasem*
	a II-a (voi)	amprentați	(să) amprentați	amprentați	amprentarăți	amprentaserăți, amprentaseți*
	a III-a (ei, ele)	amprentează	(să) amprenteze	amprentau	amprentară	amprentaseră

* Formă nerecomandată

amprentare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	amprentare	amprentarea
nominativ-acuzativ	plural	amprentări	amprentările
genitiv-dativ	singular	amprentări	amprentării
genitiv-dativ	plural	amprentări	amprentărilor
vocativ	singular	amprentare, amprentareo
vocativ	plural	amprentărilor