AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prietenește. – Din fr. amical, lat. amicalis. (Sursa: DEX '98 )
AMICÁL, -Ă adj. Prietenos. ♦ adv. Prietenește. [Cf. lat. amicalis, it. amicale, fr. amical]. (Sursa: DN )
AMICÁL, -Ă adj. prietenos. ◊ (adv.) prietenește. (< fr. amical, lat. amicalis) (Sursa: MDN )
AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. – Fr. amical (lat. lit. amicalis). (Sursa: DLRM )
AMICÁL adj., adv. 1. adj. v. prietenesc. 2. adv. v. prietenește. (Sursa: Sinonime )
amicál adj. m., pl. amicáli; f. sg. amicálă, pl. amicále (Sursa: Ortografic )
amicál, -ă adj. (lat. amicalis). Prietenesc. Adv. Prietenește. (Sursa: Scriban )
AMICÁL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care este caracteristic pentru amic; de amici; prietenesc. /<fr. amical, lat. amicalis (Sursa: NODEX )
| amical adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | amical | amicalul | amicală | amicala |
| plural | amicali | amicalii | amicale | amicalele |
| genitiv-dativ | singular | amical | amicalului | amicale | amicalei |
| plural | amicali | amicalilor | amicale | amicalelor |
| vocativ | singular | amicalule | amicalo |
| plural | amicalilor | amicalelor |
