Dex.Ro Mobile
AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. améthyste, lat. amethystus. (Sursa: DEX '98 )

AMETÍST s.n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosită ca piatră semiprețioasă. [Pl. -te, -turi. / < fr. améthyste, cf. lat. amethystus, gr. amethystos]. (Sursa: DN )

AMETÍST s. n. varietate violacee de cuarț, piatră semiprețioasă. (< fr. améthyste, gr. amethystos) (Sursa: MDN )

AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosit ca piatră semiprețioasă. – Fr. améthyste (lat. lit. amethystus). (Sursa: DLRM )

ametíst s. n., pl. ametíste (Sursa: Ortografic )

ametíst n., pl. e (vgr. améthystos, neîmbătat, d. methyo, mă îmbăt, din cauză că se credea că ametistu împedecă [!] îmbătarea. V. amețesc). Min. Cŭarț violet, bioxid de siliciŭ (Si O2). Ametist oriental, corindon violet, seschioxid de aluminiŭ (Al2 O3), care e o peatră [!] prețioasă. (Sursa: Scriban )

AMETÍST ~e n. Piatră semiprețioasă (varietate de cvarț) transparentă, de culoare violetă. /<fr. améthyste, lat. amethystus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ametist (pl. ametisturi)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ametist ametistul
plural ametisturi ametisturile
genitiv-dativ singular ametist ametistului
plural ametisturi ametisturilor
vocativ singular
plural

ametist (pl. ametiste)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ametist ametistul
plural ametiste ametistele
genitiv-dativ singular ametist ametistului
plural ametiste ametistelor
vocativ singular
plural