AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință, care sperie, care îngrozește. – Amenința + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință; care sperie, care îngrozește. – Din amenința + suf. -(ă)tor. (Sursa: DLRM )
AMENINȚĂTÓR adj. 1. (înv. și reg.) sperios. (Striga cu glas ~.) 2. v. primejdios. (Sursa: Sinonime )
amenințătór adj. m., pl. amenințătóri; f. sg. și pl. amenințătoáre (Sursa: Ortografic )
amenințătór, -oáre adj. Care amenință. V. iminent și cominatoriŭ. (Sursa: Scriban )
AMENINȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care amenință; care sperie; care îngrozește. Privire ~oare. /a amenința + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
| amenințător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | amenințător | amenințătorul | amenințătoare | amenințătoarea |
| plural | amenințători | amenințătorii | amenințătoare | amenințătoarele |
| genitiv-dativ | singular | amenințător | amenințătorului | amenințătoare | amenințătoarei |
| plural | amenințători | amenințătorilor | amenințătoare | amenințătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
