AMBIVALÉNT, -Ă, ambivalenți, -te, adj. Cu ambivalență. – Din fr. ambivalent. (Sursa: DEX '98 )
AMBIVALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care prezintă ambivalență. [< fr. ambivalent]. (Sursa: DN )
AMBIVALÉNT, -Ă adj. care prezintă ambivalență. (< fr. ambivalent) (Sursa: MDN )
ambivalént adj. m., pl. ambivalénți; f. sg. ambivaléntă, pl. ambivalénte (Sursa: Ortografic )
AMBIVALÉNT ~tă (~ți, ~te) Care ține de ambivalență; propriu ambivalenței. /<fr. ambivalent (Sursa: NODEX )
| ambivalent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ambivalent | ambivalentul | ambivalentă | ambivalenta |
| plural | ambivalenți | ambivalenții | ambivalente | ambivalentele |
| genitiv-dativ | singular | ambivalent | ambivalentului | ambivalente | ambivalentei |
| plural | ambivalenți | ambivalenților | ambivalente | ambivalentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
