Dex.Ro Mobile
AMBIGUITÁTE, (2) ambiguități, s. f. (Livr.) 1. Lipsă de precizie, de claritate. 2. (Concr.) Expresie, afirmație lipsită de precizie, echivocă; amfibolie. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, -atis. (Sursa: DEX '98 )

AMBIGUITÁTE s.f. Situație echivocă, ambiguă; echivoc; (concr.) expresie ambiguă, echivocă. [Pl. -tăți. / cf. lat. ambiguitas, fr. ambiguïté]. (Sursa: DN )

AMBIGUITÁTE s. f. însușirea de a fi ambiguu; (concr.) cuvânt, expresie ambiguă; amfibolie. (< fr. ambiguité, lat. ambiguitas) (Sursa: MDN )

AMBIGUITÁTE, (2) ambiguități, s. f. 1. Lipsă de precizie. 2. (Concr.) Expresie, afirmație lipsită de precizie, echivocă. [Pr.: -gu-i-] – Fr. ambiguïté (lat. lit. ambiguitas, -atis). (Sursa: DLRM )

AMBIGUITÁTE s. v. echivoc. (Sursa: Sinonime )

ambiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. ambiguității; (expresii) pl. ambiguități (Sursa: Ortografic )

ambiguitáte f. (lat. ambigúitas, -átis). Proprietatea lucruluĭ ambiguŭ. (Sursa: Scriban )

AMBIGUITÁTE ~ăți f. 1)Caracter ambiguu. 2) Cuvânt sau expresie ambiguă. A vorbi fără ~ăți. [Sil. -gu-i-] / < fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, ~atis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ambiguitate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiguitate ambiguitatea
plural ambiguități ambiguitățile
genitiv-dativ singular ambiguități ambiguității
plural ambiguități ambiguităților
vocativ singular ambiguitate, ambiguitateo
plural ambiguităților