Dex ambient, ambient, definiţie ambient, dex.ro Mobile

AMBIÉNT, ambiente, s. n. (Franțuzism) Ambianță. [Pr.: -bi-ent] – Din fr. ambient. (Sursa: DEX '98 )

AMBIÉNT s.n. Mediu înconjurător; ambianță. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens]. (Sursa: DN )

AMBIÉNT s. n. mediu înconjurător. (< engl., fr. ambient, it. ambiente) (Sursa: MDN )

ambiént (-bi-ent) s. n., pl. ambiénturi (Sursa: DOOM 2 )

ambiént s. n, pl. ambiénte (Sursa: Ortografic )

ambient, -ă adj. (lat. ámbiens, -éntis; fr. ambiant). Înconjurător: mediu, aeru ambient. Lumea ambientă. S. n., pl. e. Mediu înconjurător. (Sursa: Scriban )

AMBIÉNT ~e n. Mediu înconjurător; ambianță. /<fr. ambient (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări

ambient (pl. -e) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ambient	ambientul
nominativ-acuzativ	plural	ambiente	ambientele
genitiv-dativ	singular	ambient	ambientului
genitiv-dativ	plural	ambiente	ambientelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

ambient (pl. -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ambient	ambientul
nominativ-acuzativ	plural	ambienturi	ambienturile
genitiv-dativ	singular	ambient	ambientului
genitiv-dativ	plural	ambienturi	ambienturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—