AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant. (Sursa: DEX '98 )
AMBIÁNT, -Ă adj. Înconjurător, din apropiere, vecin, din jur. [Pron. -bi-ant. / < fr. ambiant, cf. lat. ambire – a înconjura]. (Sursa: DN )
AMBIÁNT, -Ă adj. (despre mediu, atmosferă) înconjurător. (< fr. ambiant, lat. ambiens) (Sursa: MDN )
AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere; înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Fr. ambiant. (Sursa: DLRM )
AMBIÁNT adj. înconjurător, (livr.) ambiental. (Mediul ~.) (Sursa: Sinonime )
ambiánt adj. m. (sil. -bi-ant), pl. ambiánți; f. sg. ambiántă, pl. ambiánte (Sursa: Ortografic )
AMBIÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se află în jur; din apropiere; înconjurător. [Sil. -bi-ant] /<fr. ambiant (Sursa: NODEX )
| ambiant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ambiant | ambiantul | ambiantă | ambianta |
| plural | ambianți | ambianții | ambiante | ambiantele |
| genitiv-dativ | singular | ambiant | ambiantului | ambiante | ambiantei |
| plural | ambianți | ambianților | ambiante | ambiantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
