A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune A înghiți (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu amărăciune o durere, o umilință (fără a putea spune nimic); b) a mânca în silă, cu mare greutate Cu jale = cu amărăciune, dureros, jalnic Inimă rea = mâhnire, durere, amărăciune AMĂRĂCIÚNE, amărăciuni, s. f. 1. Mâhnire, tristețe; amărâre. 2. (Rar) Amăreală (1 ). – Amar + suf. -ăciune. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
AMĂRĂCIÚNE ~i f. 1) Stare sufletească apăsătoare. ~ea despărțirii . 2) Gust amar; amăreală. [G.-D. amărăciunii ] /amar + suf. ~ăciune (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
AMĂRĂCIÚNE, amărăciuni, s. f. 1. Durere, tristețe. ♦ Împrejurare, întâmplare dureroasă. 2. Gust amar; amăreală (1 ). – Din amar + suf. -(ă)ciune. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard
AMĂRĂCIÚNE s. 1. amăreală. (~ pelinului.) 2. v. mâhnire . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
amărăciúne s. f., g.-d. art. amărăciúnii; pl. amărăciúni (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
amărăcĭúne f. (d. a amărî ). Gust amar: amărăciunea pelinuluĭ. Fig. Durere, întristare: a vorbi cu amărăciune, amărăciunile viețiĭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard
amărăciune substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular amărăciu ne amărăciu nea plural amărăciu ni amărăciu nile genitiv-dativ singular amărăciu ni amărăciu nii plural amărăciu ni amărăciu nilor vocativ singular amărăciu ne, amărăciu neo plural amărăciu nilor
