A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul
A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității
A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut
A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită
A avea sămânță de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală
A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ
A da (pe cineva) peste cap = a trânti (pe cineva) la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge
A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî
A fi (toți) o apă (și un pământ) = a fi la fel
A fi departe (unul de altul) ca cerul de pământ = a nu se potrivi de loc, a fi în contrast (unul cu altul)
A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee
A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate
A fugi (sau a alerga) mâncând pământul (sau de mănâncă pământul) = a fugi foarte repede
A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile
A făgădui cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile
A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc
A intra în pământ (de rușine) = a-i fi foarte rușine
A lega pe cineva cu limbă de moarte = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ți îndeplinească o ultimă dorință, exprimată înainte de moarte
A lăsa (sau a pune) nasul în jos sau în pământ = a se rușina, a se simți vinovat
A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte
A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); a muri
A nu fi cu picioarele pe pământ = a fi distrat, a nu avea simțul realității
A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos
A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ = a avea o atitudine modestă, plecând privirea; a se rușina, a se sfii
A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut)
A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț
A se așterne țărânii = a se întinde la pământ
A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți
A se da de ceasul morții = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult
A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea
A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul
A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ
A se munci cu gândul = a se frământa
A se ruga (de cineva) cu cerul și cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință
A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul)
A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peștele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimic
A zgâria pământul = a ara superficial
A zgâria pământul = a ara superficial, la suprafață
A întinde pe cineva la pământ = a doborî pe cineva la pământ
A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici
A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge
A-și bate (sau a-și frământa, a-și sparge) capul = a se gândi intens (spre a soluționa o problemă)
A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative
A-și face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de învățământ; a urma cursurile unei școli, instituții de învățământ
A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor
A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva
A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție
Buricul pământului = centrul pământului
Bătaie de cap = frământare a minții; trudă, osteneală
Celălalt (sau alt) tărâm = regiune îndepărtată (subpământeană), dincolo de lumea reală, populată de ființe mitice
AMÁNT, -Ă,amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt s*x fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
AMÁNT, -Ăs.m. și f.1. Persoană care are relații intime de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. 2. Persoană care iubește și este iubită la rândul ei de altă persoană de sens contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis]. (Sursa: DN )
AMÁNT, -Ăs. m. f. cel care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei. (< fr. amant) (Sursa: MDN )
AMÁNT, -Ă,amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu cineva, fără a fi căsătorit cu acela; ibovnic. – Fr. amant (lat. lit. amans, -ntis). (Sursa: DLRM )
amánt (amántă), adj. – Îndrăgostit, iubit. Fr. amant. Cuvînt de expresivitate literară în perioada romantică, a decăzut apoi ajungînd să aibă o rezonanță vulg., ca maîtresse în fr. (Sursa: DER )
amánt s. m., pl. amánți (Sursa: Ortografic )
amánt, ă s. (fr. amant, d. lat. ámans, amántis). Ibovnic, ĭubit (persoană ĭubită fără căsătorie). (Sursa: Scriban )
AMÁNT ~tă (~ți, ~te)m. și f. Persoană care întreține relații intime cu cineva în afara căsătoriei. /<fr. amant, lat. amans, ~ntis (Sursa: NODEX )
