Dex amabil, amabil, definiţie amabil, dex.ro Mobile

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis. (Sursa: DEX '98 )

AMÁBIL, -Ă adj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit]. (Sursa: DN )

AMÁBIL, -Ă adj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis) (Sursa: MDN )

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis). (Sursa: DLRM )

AMÁBIL adj. 1. v. binevoitor. 2. v. serviabil. 3. v. curtenitor. 4. v. politicos. (Sursa: Sinonime )

Amabil ≠ bădărănos, brutal, grosolan, necuviincios (Sursa: Antonime )

amábil adj. m., pl. amábili; f. sg. amábilă, pl. amábile (Sursa: Ortografic )

amábil, -ă adj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil. (Sursa: Scriban )

AMÁBIL ~ă (~i, ~e) Care manifestă bunăvoință și serviabilitate; politicos. Om ~. /<lat. amabilis, fr. aimable (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări

amabil adjectiv		masculin		feminin
amabil adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	amabil	amabilul	amabilă	amabila
nominativ-acuzativ	plural	amabili	amabilii	amabile	amabilele
genitiv-dativ	singular	amabil	amabilului	amabile	amabilei
genitiv-dativ	plural	amabili	amabililor	amabile	amabilelor
vocativ	singular	amabilule		amabilo
vocativ	plural	amabililor		amabilelor