Dex.Ro Mobile
ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni; alunet. – Alun + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 )

ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni. – Din alun + suf. -iș. (Sursa: DLRM )

aluníș s. n., pl. aluníșuri (Sursa: Ortografic )

aluníș n., pl. urĭ. Loc pe care cresc alunĭ. (Sursa: Scriban )

ALUNÍȘ ~uri n. Desiș de aluni. /alun + suf. ~ (Sursa: NODEX )

ALUNIȘ, 1. Com. în jud. Cluj; 1.742 loc. (1991). 2. Com. în jud. Mureș; 3.438 loc. (1991). Stație de c. f. 3. Com. în jud. Prahova; 4.334 loc. (1991). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
aluniș   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aluniș alunișul
plural alunișuri alunișurile
genitiv-dativ singular aluniș alunișului
plural alunișuri alunișurilor
vocativ singular
plural