ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni; alunet. – Alun + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni. – Din alun + suf. -iș. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard
aluníș s. n., pl. aluníșuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
aluníș n., pl. urĭ. Loc pe care cresc alunĭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard
ALUNÍȘ ~uri n. Desiș de aluni. /alun + suf. ~iș (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
ALUNIȘ, 1. Com. în jud. Cluj; 1.742 loc. (1991). 2. Com. în jud. Mureș; 3.438 loc. (1991). Stație de c. f. 3. Com. în jud. Prahova; 4.334 loc. (1991). (Sursa: DE ) Copy to clipboard
aluniș substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular aluni ș aluni șul plural aluni șuri aluni șurile genitiv-dativ singular aluni ș aluni șului plural aluni șuri aluni șurilor vocativ singular — plural —