ALTÍȚĂ,altițe, s. f. Porțiune ornamentală prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor. – Cf. sb. latica. (Sursa: DEX '98 )
ALTÍȚĂ,altițe, s. f. Broderie lată, făcută cu arnici sau cu mătase pe umerii iilor. – Comp. sb. latica. (Sursa: DLRM )
ALTÍȚĂ s. (prin Transilv.) broschiță. (Ie cu ~e.) (Sursa: Sinonime )
altíță (altíțe), s. f. – Broderie pe partea superioară a mînecii la ie sau cămașă. Lat. altĭtia, de unde it. altezza. Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mînecii, cînd este brodată, nu se poate numi astfel. După Cihac, Hasdeu și DAR, din sb. latica „margine de rochie” (de unde, în Ban., var. lătiță); este posibil însă ca cuvîntul sb. să provină din rom. Este dubletul lui alteță, s. f., din it. (sec. XIX). (Sursa: DER )
altíță s. f., g.-d. art. altíței; pl. altíțe (Sursa: Ortografic )
altíță f., pl. e (sîrb. latica). Cusutura ornamentală (cu florĭ saŭ fluturĭ) de pe umeriĭ cămășilor țărăneștĭ (maĭ ales femeĭești). (Sursa: Scriban )
ALTÍȚĂ ~ef. Broderie care se face pe umerii iilor. /cf. sb. latica (Sursa: NODEX )
