Dex.Ro Mobile
ALTÉȚĂ, altețe, s. f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse. (Sursa: DEX '98 )

ALTÉȚĂ s.f. Titlu dat principilor și principeselor; înălțime. [Pl. -țe. / < it. altezza]. (Sursa: DN )

ALTÉȚĂ s. f. titlu dat principilor și principeselor. (< it. altezza) (Sursa: MDN )

ALTÉȚĂ, altețe, s. f. Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare. – It. altezza (fr. altesse). (Sursa: DLRM )

altéță s. f., art. altéța, g.-d. art. altéței, pl. altéțe (Sursa: Ortografic )

Altéță (termen de adresare) s. f. (Sursa: Ortografic )

altéță f., pl. e (fr. altesse, d. it. altezza, înălțime). Titlu de onoare dat principilor și principeselor. (Sursa: Scriban )

ALTÉȚĂ ~e f. Titlu dat principilor și principeselor. [G.-D. alteței] /<it. altezza, fr. altesse (Sursa: NODEX )

Altéța Sa loc. pr., g.-d. Altéței Sale (abr. A.S.); pl. Altéțele Lor (Sursa: DOOM 2 )

Alteța Voástră loc. pr., g.-d. Alteței Voástre (Sursa: DOOM 2 )

Altéțele Voástre loc. pr. (Sursa: DOOM 2 )

Altéța sa (voastră) s. f. + adj., g.-d. art. Altéței sale (voastre) (Sursa: Ortografic )

Altéțele lor (voastre) s. f. + pr. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
alteță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alteță alteța
plural altețe altețele
genitiv-dativ singular altețe alteței
plural altețe altețelor
vocativ singular alteță, altețo
plural altețelor