ALTERNATÍV, -Ă,alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif. (Sursa: DEX '98 )
ALTERNATÍVĂ,alternative, s. f. 1. Posibilitate de a alege între două soluții, între două situații etc. care se exclud. 2. Relație între două judecăți în care, dacă o judecată e adevărată, cealaltă e neapărat falsă. – Din fr. alternative. (Sursa: DEX '98 )
ALTERNATÍV1 ~ă (~i, ~e) Care alternează. ◊ Curent ~ curent electric care își schimbă, la intervale regulate, sensul și intensitatea. /<fr. alternatif (Sursa: NODEX )
ALTERNATÍV2adv. Când unul, când altul; rând pe rând. /<fr. alternatif (Sursa: NODEX )
ALTERNATÍVĂ ~ef. 1) Posibilitate de a alege între două soluții, căi sau variante, care se exclud. 2) Situație în care se află cineva, care are de făcut această alegere. [G.-D. alternativei] /<fr. alternative (Sursa: NODEX )
ALTERNATÍV, -Ăadj. (adesea adv.) Care alternează. ◊ Curent alternativ = curent electric al cărui sens variază periodic în același circuit. [Cf. fr. alternatif]. (Sursa: DN )
ALTERNATÍVĂs.f.1. Posibilitate de a alege între două lucruri, două căi, două soluții etc. 2. (Rar) Succesiune a două lucruri care vin rând pe rând. [< fr. alternative]. (Sursa: DN )
ALTERNATÍV, -Ăadj. care alternează; ciclic, periodic. ♦ curent ~ = curent electric al cărui sens variază periodic. (< fr. alternatif) (Sursa: MDN )
ALTERNATÍVĂs. f. posibilitate sau necesitate de a alege între două soluții, situații etc. care se exclud. (< fr. alternative) (Sursa: MDN )
ALTERNATÍV, -Ă,alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Fr. alternatif. (Sursa: DLRM )
ALTERNATÍVĂ,alternative, s. f. Posibilitate de a alege între două soluții, două situații etc. – Fr. alternative. (Sursa: DLRM )
alternatív adj. m., pl. alternatívi; f. sg. alternatívă, pl. alternatíve (Sursa: Ortografic )
alternatívă s. f., g.-d. art. alternatívei; pl. alternatíve (Sursa: Ortografic )
alternatív, -ă adj. (d. a alterna; fr. alternatif). Care vine cînd unu, cînd altu. Adv. În mod alternativ. S. f. Nevoĭa de a alege unu din două: era în alternativa de a rămînea și a perde [!] jumătate saŭ de a perde cea-laltă jumătate (V. dilemă). Adv. În mod alternativ. (Sursa: Scriban )
