ALTERÁȚIE, alterații, s. f. Procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenționale, înălțimea sunetelor; p. ext. semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălțimii unui sunet; accident. – Din fr. altération. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ALTERÁȚIE s.f. (Rar) Alterare. ♦ (Muz.) Ridicare sau coborâre a unui sunet sau a unui acord cu ajutorul unor semne convenționale; (p. ext.) Semn convențional care indică acest acord. [Gen. -iei, var. alterațiune s.f. / cf. fr. altération]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ALTERÁȚIE s. f. (muz.) modificare a înălțimii unui sunet cu ajutorul accidenților muzicali. (< fr. altération, lat. alteratio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ALTERÁȚIE s. (MUZ.) 1. accident. 2. alterație mixtă v. becar. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

alteráție s. f. (sil. -ți-e), art. alteráția (sil. -ți-a), g.-d. art. alteráției; pl. alteráții, art. alteráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ALTERÁȚIE ~i f. 1) v. A ALTERA și A SE ALTERA. 2) muz. Modificare a înălțimii unui sunet cu ajutorul accidenților muzicali. [G.-D. alterației] /<fr. altération (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

alterațiúne f. (mlat. alterátio, -ónis). Schimbare în răŭ: alterarea sănătățiĭ. Schimbarea fețeĭ orĭ a vociĭ din cauza emoțiuniĭ. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard