ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei anumite persoane. – Din fr. allocation. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ALOCÁȚIE s.f. Alocare; (Concr.) Sumă de bani destinată (de stat sau de o instituție) pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. [Gen. -iei, var. alocațiune s.f. / cf. fr. allocation]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ALOCÁȚIE s. f. alocare; sumă prevăzută și destinată realizării unui anumit scop. ◊ indemnizație alocată de stat cuiva. (< fr. allocation, lat. allocatio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. – Fr. allocation. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ALOCÁȚIE s. v. alocare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

alocáție s. f. → locație (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ALOCÁȚIE ~i f. 1) Sumă de bani alocată de către stat sau de către o instituție pentru un scop anumit. 2) Ajutor în bani acordat unei persoane în anumite condiții. ~ de invaliditate. [G.-D. alocației; Sil. ți-e] /<fr. allocation (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

alocațiune f. (d. aloc; fr. allocation). Acțiunea de a aloca. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard