alinia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) alinia | aliniere | aliniat | aliniind | singular | plural | ||
aliniază | aliniați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | aliniez | (să) aliniez | aliniam | aliniai | aliniasem | |
a II-a (tu) | aliniezi | (să) aliniezi | aliniai | aliniași | aliniaseși | ||
a III-a (el, ea) | aliniază | (să) alinieze | alinia | alinie | aliniase | ||
plural | I (noi) | aliniem | (să) aliniem | aliniam | aliniarăm | aliniaserăm, aliniasem* | |
a II-a (voi) | aliniați | (să) aliniați | aliniați | aliniarăți | aliniaserăți, aliniaseți* | ||
a III-a (ei, ele) | aliniază | (să) alinieze | aliniau | aliniară | aliniaseră |
aliniat (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aliniat | aliniatul |
plural | aliniaturi | aliniaturile | |
genitiv-dativ | singular | aliniat | aliniatului |
plural | aliniaturi | aliniaturilor | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aliniat (adj.) adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | aliniat | aliniatul | aliniată | aliniata |
plural | aliniați | aliniații | aliniate | aliniatele | |
genitiv-dativ | singular | aliniat | aliniatului | aliniate | aliniatei |
plural | aliniați | aliniaților | aliniate | aliniatelor | |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |