Dex aliment, aliment, definiţie aliment, dex.ro Mobile

A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură
A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment
A-și drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior
a fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid
a prăji în baie de grăsime = a prăji prin imersiune totală în grăsime încinsă un aliment natur, pane sau învelit în aluat; v

ALIMÉNT, alimente, s. n. Produs în stare naturală sau prelucrat care servește ca hrană. – Din fr. aliment, lat. alimentum. (Sursa: DEX '98 )

ALIMÉNT s.n. Preparat sau produs natural care se mănâncă și ajută la întreținerea vieții. [< fr. aliment, cf. it. alimento < lat. alimentum]. (Sursa: DN )

ALIMÉNT s. n. produs natural sau preparat nutritiv, servind ca hrană. (< fr. aliment, lat. alimentum) (Sursa: MDN )

ALIMÉNT, alimente, s. n. Orice lucru care servește ca hrană. – Fr. aliment (lat. lit. alimentum). (Sursa: DLRM )

alimént n., pl. e (lat. alimentum, d. álere, a nutri. V. înalt, co-alizez). Nutriment. Fig. Învățătura e alimentu sufletuluĭ. (Sursa: Scriban )

ALIMÉNT ~e n. mai ales la pl. Produs în stare naturală sau prelucrat, care servește ca hrană. /<fr. aliment, lat. alimentum (Sursa: NODEX )

aliment substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	aliment	alimentul
nominativ-acuzativ	plural	alimente	alimentele
genitiv-dativ	singular	aliment	alimentului
genitiv-dativ	plural	alimente	alimentelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—