ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénable. (Sursa: DEX '98 )
ALIENÁBIL, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri, drepturi) Care poate fi transmis, înstrăinat. [Cf. fr. aliénable]. (Sursa: DN )
ALIENÁBIL, -Ă adj. (despre bunuri, drepturi) care poate fi înstrăinat. (< fr. aliénable) (Sursa: MDN )
ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – După fr. aliénable. (Sursa: DLRM )
Alienabil ≠ inalienabil (Sursa: Antonime )
alienábil adj. m. (sil. -li-e-), pl. alienábili; f. sg. alienábilă, pl. alienábile (Sursa: Ortografic )
alienábil adj. (d. a aliena; fr. aliénable). Jur. Care se poate aliena. (Sursa: Scriban )
ALIENÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre un lucru) Care poate fi înstrăinat. Bunuri ~e. /<fr. aliénable (Sursa: NODEX )
| alienabil adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | alienabil | alienabilul | alienabilă | alienabila |
| plural | alienabili | alienabilii | alienabile | alienabilele |
| genitiv-dativ | singular | alienabil | alienabilului | alienabile | alienabilei |
| plural | alienabili | alienabililor | alienabile | alienabilelor |
| vocativ | singular | alienabilule | alienabilo |
| plural | alienabililor | alienabilelor |
