ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă așchietoare de formă cilindrică sau conică utilizată la alezare. – Din fr. alésoir. (Sursa: DEX '98 )
ALEZÓR s.n. Unealtă folosită pentru alezare. [Cf. fr. alésoir]. (Sursa: DN )
ALEZÓR s. n. unealtă așchietoare pentru alezare. (< fr. alésoir) (Sursa: MDN )
ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă care servește la alezare. – După fr. alésoir. (Sursa: DLRM )
alezór s. n., pl. alezoáre (Sursa: Ortografic )
ALEZÓR ~oáre n. Sculă folosită pentru a aleza. /<fr. alésoir (Sursa: NODEX )
| alezor substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | alezor | alezorul |
| plural | alezoare | alezoarele |
| genitiv-dativ | singular | alezor | alezorului |
| plural | alezoare | alezoarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
