ALÉNĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din fr. haleine. (Sursa: DEX '98 )
ALÉNĂ1 s.f. v. halenă. (Sursa: DN )
ALÉNĂ2 s.f. (Chim.) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. [< fr. allène]. (Sursa: DN )
ALÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă. (< fr. alléne) (Sursa: MDN )
alénă s. f., g.-d. art. alénei; pl. aléne (Sursa: Ortografic )
| alenă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | alenă | alena |
| plural | alene | alenele |
| genitiv-dativ | singular | alene | alenei |
| plural | alene | alenelor |
| vocativ | singular | alenă, aleno |
| plural | alenelor |
