ALEGORIZÁ, alegorizez, vb. I. Tranz. A înfățișa ceva prin alegorii. – Din fr. allégoriser. (Sursa: DEX '98 )
ALEGORIZÁ vb. I tr. 1. A da un sens alegoric. 2. A explica prin alegorii. [Cf. fr. allégoriser]. (Sursa: DN )
ALEGORIZÁ vb. tr. 1. a da realității un sens alegoric. 2. a exprima prin alegorii. (< fr. allégoriser) (Sursa: MDN )
alegorizá vb., ind. prez. 1 sg. alegorizéz, 3 sg. și pl. alegorizeáză (Sursa: Ortografic )
| alegoriza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) alegoriza | alegorizare | alegorizat | alegorizând | singular | plural |
| alegorizează | alegorizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | alegorizez | (să) alegorizez | alegorizam | alegorizai | alegorizasem |
| a II-a (tu) | alegorizezi | (să) alegorizezi | alegorizai | alegorizași | alegorizaseși |
| a III-a (el, ea) | alegorizează | (să) alegorizeze | alegoriza | alegoriză | alegorizase |
| plural | I (noi) | alegorizăm | (să) alegorizăm | alegorizam | alegorizarăm | alegorizaserăm, alegorizasem* |
| a II-a (voi) | alegorizați | (să) alegorizați | alegorizați | alegorizarăți | alegorizaserăți, alegorizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | alegorizează | (să) alegorizeze | alegorizau | alegorizară | alegorizaseră |
* Formă nerecomandată
