Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer. (Sursa: DEX '98 )

ALARMÁ vb. I. 1. refl., tr. A (se) neliniști. ♦ A (se) înfricoșa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer]. (Sursa: DN )

ALARMÁ vb. I. tr., refl. a (se) înfricoșa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr. alarmer) (Sursa: MDN )

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) speria. ♦ Tranz. A pune în stare de atenție mare, de pregătiri. A alarmat tabăra. – Fr. alarmer. (Sursa: DLRM )

ALARMÁ vb. v. îngrijora. (Sursa: Sinonime )

alarmá vb., ind. prez. 1 sg. alarméz, 3 sg. și pl. alarmeáză (Sursa: Ortografic )

ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. 2. Neliniște, teamă, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Din fr. alarme. (Sursa: DEX '98 )

A ALARMÁ ~éz tranz. 1) A face să se alarmeze; a alerta. 2) A pune în stare de alarmă; a da alarma. /<fr. alarmer (Sursa: NODEX )

A SE ALARMÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alarmă; a se neliniști; a se alerta. /<fr. alarmer (Sursa: NODEX )

ALÁRMĂ ~e f. 1) Semnal prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alertă. A da (sau a suna) ~a. 2) Sentiment de neliniște, de îngrijorare la apropierea unei primejdii. [G.-D. alarmei] /<fr. alarme (Sursa: NODEX )

ALÁRMĂ s.f. 1. Anunțare a unei primejdii, a unei nenorociri iminente etc.; mijlocul prin care se face anunțarea acestei primejdii. ♦ Semnal, chemare pentru a lua armele. 2. Neliniște; spaimă. [< fr. alarme < it. all'arme – la arme]. (Sursa: DN )

ALÁRMĂ s. f. 1. anunțare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente. ◊ semnal, chemare pentru a lua armele. 2. (fig.) neliniște, teamă; alertă. (< fr. alarme) (Sursa: MDN )

ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. ◊ Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 2. Neliniște, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Fr. alarme. (Sursa: DLRM )

ALÁRMĂ s. (livr.) alertă, (înv.) larmă. (Stare de ~.) (Sursa: Sinonime )

A (se) alarma ≠ a (se) calma, a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli (Sursa: Antonime )

alármă s. f., g.-d. art. alármei; pl. alárme (Sursa: Ortografic )

alármă f., pl. e (fr. alarme d. it. allarme, adică „la armă”). Strigăt, semnal orĭ sunet grăbit p. a chema la rezistență (la luptă): a da, a suna alarma. Fig. Neliniște, îngrijorare pricinuită de apropierea primejdiiĭ. V. larmă și trivogă. (Sursa: Scriban )

alarméz v. tr. (fr. alarmer). Umplu de alarmă, de îngrijorare. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
alarma   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alarma alarmare alarmat alarmând singular plural
alarmea alarmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alarmez (să) alarmez alarmam alarmai alarmasem
a II-a (tu) alarmezi (să) alarmezi alarmai alarmași alarmaseși
a III-a (el, ea) alarmea (să) alarmeze alarma alarmă alarmase
plural I (noi) alarmăm (să) alarmăm alarmam alarmarăm alarmaserăm, alarmasem*
a II-a (voi) alarmați (să) alarmați alarmați alarmarăți alarmaserăți, alarmaseți*
a III-a (ei, ele) alarmea (să) alarmeze alarmau alarma alarmaseră
* Formă nerecomandată

alarmă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alarmă alarma
plural alarme alarmele
genitiv-dativ singular alarme alarmei
plural alarme alarmelor
vocativ singular alarmă, alarmo
plural alarmelor