ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. – Din fr. alambic. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ALAMBÍC s.n. Aparat de distilare, folosit mai ales pentru fabricarea spirtului. [Pl. -curi, (rar) -ce. / < fr. alambic, cf. ar. alambik – vas pentru distilare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ALAMBÍC s. n. aparat de distilare, pentru fabricarea spirtului. (< fr. alambic) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilare. – Fr. alambic. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

alambíc (alambícuri), s. n. – Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. Fr. alambic. Figurează deja la Cantemir, limbic, din it. lambicco, de unde ngr. λαμπίϰος, mr. lămbic, bg. lambik (DAR; Lokotsch 59). – Der. alambica, vb. (a face prea subtil). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

alambíc s. n., pl., alambícuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

alambíc n., pl. e și urĭ (fr. alambic, d. ar. al-ambiq, care e vgr. ámbix, ámbikos, alambic). Cazan acoperit de destilat apa și de făcut rachiŭ. (A fost introdus în chimie d. Arabu Abu-Kazis în sec. XIII). Fig. A trece pin [!] alambic, a examina atent. – La Cant. limbic (it. lambicco). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

ALAMBÍC ~uri n. Aparat pentru distilare, folosit mai ales pentru fabricarea spirtului. /<fr. alambic (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard