Dex.Ro Mobile
AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei. – V. ajutora. (Sursa: DEX '98 )

AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei; ajutor, sprijin. (Sursa: DLRM )

AJUTORÁRE s. v. ajutare. (Sursa: Sinonime )

ajutoráre s. f., g.-d. art. ajutorării; pl. ajutorări (Sursa: Ortografic )

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor. (Sursa: DEX '98 )

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor. (Sursa: DLRM )

AJUTORÁ vb. v. ajuta. (Sursa: Sinonime )

ajutorá vb., ind. prez. 1 sg. ajutoréz, 3 sg. și pl. ajutoreáză (Sursa: Ortografic )

ajutoréz și (vechĭ) -résc v. tr. (d. ajutor). Rar. Ajut. Protejez. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
ajutora   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ajutora ajutorare ajutorat ajutorând singular plural
ajutorea ajutorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ajutorez (să) ajutorez ajutoram ajutorai ajutorasem
a II-a (tu) ajutorezi (să) ajutorezi ajutorai ajutorași ajutoraseși
a III-a (el, ea) ajutorea (să) ajutoreze ajutora ajutoră ajutorase
plural I (noi) ajutorăm (să) ajutorăm ajutoram ajutorarăm ajutoraserăm, ajutorasem*
a II-a (voi) ajutorați (să) ajutorați ajutorați ajutorarăți ajutoraserăți, ajutoraseți*
a III-a (ei, ele) ajutorea (să) ajutoreze ajutorau ajutora ajutoraseră
* Formă nerecomandată

ajutorare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ajutorare ajutorarea
plural ajutorări ajutorările
genitiv-dativ singular ajutorări ajutorării
plural ajutorări ajutorărilor
vocativ singular ajutorare, ajutorareo
plural ajutorărilor